Sub pretextul unor scrisori adresate lui Osip Mandelştam (alintat “Osea”) – dar termenul de pretext riscă să fie exterior şi aproape frivol în raport cu semnificaţiile de ordin moral şi estetic ale acestei corespondenţe -, BAS comentează momente, scene, atitudini din opera şi din biografiile unor scriitori precum Faulkner, Babel, Gorki, Tolstoi, Dostoievski (“Dosto”), Bulgakov, Flaubert etc.

Sub pretextul unor scrisori adresate lui Osip Mandelştam (alintat “Osea”) – dar termenul de pretext riscă să fie exterior şi aproape frivol în raport cu semnificaţiile de ordin moral şi estetic ale acestei corespondenţe -, BAS comentează momente, scene, atitudini din opera şi din biografiile unor scriitori precum Faulkner, Babel, Gorki, Tolstoi, Dostoievski (“Dosto”), Bulgakov, Flaubert etc.

Punctul de plecare este, de obicei, Osip Mandelştam a cărui figură tragică funcţionează ca un fel de “mişcător nemişcat” în reţeaua de analogii şi reminiscienţe (livreşti şi nu numai) dezvoltată de autor. Citatele alese, insistenţele analitice, observaţiile psihologice ale acestuia deconspiră un ochi de prozator. De altfel, fiecare epistolă este o proză confesivă, ritmată dramaturigic, cu reveniri şi mici paranteze polemice.

Bogdan-Alexandru Stănescu dovedeşte din aceste pagini că ştie să “citească” marea literature. Nu e exclus să ajungă să o şi scrie.

Mircea Martin

Avem, pe de-o parte aici, în Enter Ghost, pledoaria şi memorialul unui tânăr comparatist de cea mai bună calitate. Bogdan-Alexandru Stănescu citeşte şi reciteşte mari scriitori cu o frenezie de care alţii nu sunt capabili nici măcar în scenele de zi cu zi. E energic şi acaparator în faţa literaturii bune. În plus, pentru el, epifaniile există, aşa că n-are nicio sfială în a-l convoca, peste timp şi peste lumi, chiar pe Osip Mandeleştam, fiind încredinţat că, într-un fel sau altul, acesta îl va înţelege. E atât de sigur că scrisul înseamnă viaţă încât operează adevărate grefe de sensibilitate (alipind, de pildă, fanteziile lui Flaubert cu episoade trăite de Joyce). Pe de altă parte (şi, aş zice, în primul rând), din subteranele acestei cărţi răzbate o aspră diatribă adresată celor care astăzi mimează actul lecturii, profesionişti cu patalama (dar fără imaginaţie), dispeceri, de fapt, ai unor truism mai vechi sau mai noi. Diferenţa se vede cu ochiul liber: aşa cum o citeşte Bogdan-Alexandru Stănescu, literatura are un sens. O vor constata până şi scepticii.

Cosmin Ciotloş