„Marges – de la philosophie (Margini ale filosofiei, Marje ale filosofiei, Margini‑Marje ale filosofiei, Margini‑Marje. Despre filosofie, Margini‑Marje – de‑ale filosofiei: Despre filosofie – margini și marje etc.) este o carte fundamentală, clasică, a lui Jacques Derrida, o piatră de temelie în edificarea deconstrucției (și măsor strict și complet dramaturgia acestei aparente contradicții), deci ...

„Marges – de la philosophie (Margini ale filosofiei, Marje ale filosofiei, Margini‑Marje ale filosofiei, Margini‑Marje. Despre filosofie, Margini‑Marje – de‑ale filosofiei: Despre filosofie – margini și marje etc.) este o carte fundamentală, clasică, a lui Jacques Derrida, o piatră de temelie în edificarea deconstrucției (și măsor strict și complet dramaturgia acestei aparente contradicții), deci a filosofiei contemporane. Deconstrucția a fost: nu mai constituie prezentul strict al filosofiei, dar acesta trebuie să țină cont de ea; după deconstrucție nu se mai poate – sau n‑ar mai trebui să se poată – scrie ca înainte de ea, sau ca și cum n‑ar fi fost, fără ea: deconstrucția derridiană se confundă cu filosofia, este filosofia (amprentă anonimă). Mai mult: deconstrucția filosofiei este însăși tradiția filosofică, o constituie.

Pornită din impulsul lui Alex Cistelecan, traducerea în trei, în mai mulți, plurală a Marginilor dă curs cultului derridian al multipliplului, al multiplicării, al diferării, manifestând pluralitatea intrinsecă a scrierii și a traducerii (a scrierii ca traducere): întotdeauna, scriind, suntem mai mulți, scriem pentru că suntem mai mulți și ca să fim mai mulți.” (Bogdan Ghiu)