Armeni, evrei, asirieni, irlandezi sau polonezi – oameni veniţi de departe, păstrând cu sfinţenie memoria unor popoare greu încercate de soartă, sperând să aibă o viaţă mai bună în America şi muncind din greu pentru asta, fără să-şi uite vreo clipă rădăcinile –, personajele lui Saroyan emană o bunătate incomensurabilă, dar şi o anume inadecvare: sunt aici, dar şi acolo, şi orice demers al lor are ...

Armeni, evrei, asirieni, irlandezi sau polonezi – oameni veniţi de departe, păstrând cu sfinţenie memoria unor popoare greu încercate de soartă, sperând să aibă o viaţă mai bună în America şi muncind din greu pentru asta, fără să-şi uite vreo clipă rădăcinile –, personajele lui Saroyan emană o bunătate incomensurabilă, dar şi o anume inadecvare: sunt aici, dar şi acolo, şi orice demers al lor are o notă de fantezie orientală. Unul plantează rodii în deşert, altul speră să-i convingă pe toţi locuitorii Chinei să consume stafide, altul, ca să încheie o poliţă de asigurare, e capabil să plimbe o plantă în ghiveci de-a curmezişul continentului american.

Numitorul comun al tuturor povestirilor reunite aici este omenia, o omenie vibrantă, profundă, care se manifestă în cele mai anodine scene, de la muncitorul obidit care găseşte resurse de afecţiune pentru nişte copii complet străini până la indianul care manifestă un tact ireproşabil faţă de un puşti îndrăgostit de automobile.

Şi tânărul neînfricat de la trapezul zburător? Povestirea care dă titlul acestui volum, contrastând prin sobrietate cu restul, îi permite cititorului să întrezărească lupta care se dă neîncetat în sufletul unui scriitor pe deplin conştient de inechitatea lumii.

„Domnul Saroyan e un om viu, entuziast, inteligent, introspectiv, onest, visător, tandru şi exact inversul naivităţii, deşi mimează naivitatea. E original. [...] E clar că un talent nou, înviorător, interesant se exprimă în această etapă a creaţiei lui.”

New York Herald Tribune

„[Saroyan] este un poet care-i face să vorbească pe cei incapabili să se exprime, simpatiile sale se îndreaptă spre minorităţi, spre proscrişi şi persecutaţi, şi vădeşte o profundă tandreţe şi empatie pentru toate manifestările vieţii, ceea ce este absolut impresionant.”

The Spectator