Libertatea inseamna libertatea de a spune ca doi plus doi fac patru.Limbajul politic... este menit sa faca minciunile sa para adevarate si crima sa para respectabila si sa dea impresia sa vorbele goale sunt de fapt argumente serioase.O iluzie poate deveni o jumatate de adevar, o masca poate schimba expresia fetei.Nimeni nu cauta adevarul, toata lumea invoca un caz fara sa tina cont de impartialita...

Libertatea inseamna libertatea de a spune ca doi plus doi fac patru.Limbajul politic... este menit sa faca minciunile sa para adevarate si crima sa para respectabila si sa dea impresia sa vorbele goale sunt de fapt argumente serioase.O iluzie poate deveni o jumatate de adevar, o masca poate schimba expresia fetei.Nimeni nu cauta adevarul, toata lumea invoca un caz fara sa tina cont de impartialitate sau de acuratete, iar faptele cel mai evidente pot fi ignorate de cei care nu vor sa le vada.VolumulDespre adevarreuneste texte diverse ale lui George Orwell pe aceasta tema, de la scurte eseuri la articole, de la piese memorialistice la fragmente relevante din romanele autorului. Orwell abordeaza subiecte ce merg de la onestitatea si moralitatea individuala pana la libertatea de exprimare si propaganda politica. Gandirea clara si scepticismul revelator care ii sunt caracteristice reprezinta o aparare perfecta impotriva lumii post-adevar in care traim, o lume stapanita de fake news si confuzie.Nu a fost doar un mare scriitor. Avem nevoie de el astazi datorita pasiunii sale pentru adevar. - The Sunday TimesOrwell si-a facut o datorie din a spune adevarul intr-o vreme in care multi erau convinsi ca istoria consacrase minciuna. - TimeFragment din cartea “Despre adevar” de George Orwell:Specifica epocii noastre este renuntarea la ideea ca istoria s-ar putea scrie conform cu realitatea- dinLooking Back on the Spanish War(1943)Stiu ca este la moda sa spui ca, oricum, in cea mai mare parte, analele istorice nu sunt decat minciuni. Eu sunt dispus sa cred ca istoria e in cea mai mare parte inexacta si partinitoare, dar specifica epocii noastre este renuntarea la ideea ca istoria s-ar putea scrie conform cu realitatea. In trecut oamenii minteau cu buna-stiinta sau, fara sa-si dea searna, prezentau intr-o lumina pozitiva ceea ce scriau ori se straduiau sa caute adevarul, constienti ca fac probabil multe greseli; dar de fiecare data credeau ca “faptele” exista si ca pot, intr-o anumita masura, sa fie descoperite. Iar in practica exista intotdeauna un numar mare de fapte asupra carora aproape toata lumea ar fi fost de acord. Daca veti cauta istoria ultimului razboi in, de pilda, Encyclopaedia Britannica, veti descoperi ca mare parte din materiale sunt preluate din surse germane. Un istoric britanic si unul german nu ar fi deloc de aceeasi parere vizavi de multe lucruri, chiar si dintre cele fundamentale, dar tot ar ramane acele fapte, sa zicem, neutre in legatura cu care nici unul nu l-ar contesta in mod serios pe celalalt. Tocmai aceasta baza comuna a unui acord, implicand ca toate fiintele umane apartin aceleiasi unice specii animale, o distruge totalitarismul. Teoria nazista chiar neaga in mod explicit ca “adevarul” exista. De pilda, nu exista “stiinta”; ci doar “stiinta germana”, “stiinta evreiasca” etc. Obiectivul implicit al unei asemenea linii de gandire este o lume de cosmar in care Conducatorul sau vreo clica dominanta sa controleze nu doar viitorul, ci si trecutul. Daca acest Conducator spune despre cutare sau cutare eveniment “Asta nu s-a intamplat”, ei bine, nu s-a intamplat. Daca spune ca 2 + 2 = 5, ei bine, 2 + 2 = 5. Aceasta perspectiva ma sperie mult mai mult decat niste bombe — iar dupa experientele noastre din ultimii cativa ani astea nu sunt vorbe goale.